El Camino

Senryu

 
Muntele nostru -
Un suiş pe lacrimă,
Până la stele.

Karmă

Am sentimentul cercului profund gravat de soartă
Şi-l regăsesc oriunde se mai deschide-o poartă,
Mai desenez un cerc, se mai deschide-o poartă,
Am sentimentul cercului profund gravat de soartă.

Am sentimentul legii cerc în tot ce este
Şi-l regăsesc oriunde mai naşte o poveste,
Căci tot se circumscrie nu e o poveste,
Am sentimentul legii cerc în tot ce este.

Am sentimentul cercului profund gravat de soartă
Şi-l regăsesc oriunde mai naşte o poveste,
Am sentimentul legii cerc în tot ce este
Şi-l regăsesc oriunde se mai deschide-o poartă.

Am sentimentul legii cerc în tot ce este,
Mai desenez un cerc, se mai deschide-o poartă,
Am sentimentul cercului profund gravat de soartă,
Căci tot se circumscrie nu e o poveste.

1997

Plutoniană

Mi-e vânt şi mi-e negru
Şi mi-e capăt de lume
Şi, oricât m-aş număra,
Nu trec mai departe de Unu.

Mi-l iau şi mi-l scutur
Şi mi-l scald în apele ochiului
Şi, oricât de critic m-aş măsura,
Nu trec mai departe de Om.

1997

PIRAMIDA TIMPULUI IUBIRII

 
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,

Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,

Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,

Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,

Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.

Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,

Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,

Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.

Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,

Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,

Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Iureş mistic

Haiku

Dincolo de nori
Nechează cai argintii -
Iuţi ca săgeata.

Bat cu copita
Pe câmpuri opaline -
De nerăbdare.

În galop lunar
Se stârnesc după Pegas -
Sfărâmând timpul.

 

UN VOINIC CU-O STEA VORBITOARE

Frunză de sulfină,
Crescută-n grădină,
Spune-mi numai mie
Joi pe la chindie,
La ce miez de noapte
Ies stelele coapte
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Să-mi zică pe nume,
Să mă ştie-n lume
Şi să îmi şoptească
Sub luna crăiască,
Că mi-e dată mie
Din copilărie?

Voinice cu plete
Lăsate pe spete,
Spune-ţi-oi doar ţie
Din feciori o mie,
Să dormi sub mesteacăn
Într-o zi, în treacăt,
Şi-o să ţi s-arate
Sub gene mirate
La ce miez de noapte
Ies stelele coapte
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Te-o striga pe nume
Şi te-o şti în lume.

Dară se întinse
Somnul îl cuprinse,
Creanga de mesteacăn
Îl atinse-n treacăt
Şi din miez de noapte
Şase stele coapte
Îl înconjurară;
Şi-una dintre ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Doini-ncetinel,
Fecioraş cu plete
Crescute pe spete,
Sunt ursită ţie
Din copilărie!

Voinicul o prinse
Şi-n chimir o-nfipse,
Ochii şi-i deschise,
Dar steaua fugise...
Era miez de noapte
Cu cinci stele coapte
Şi-una lângă ele
Cu cozi micşunele
O stea vorbitoare,
Atotştiutoare,
Sta pe-un fir de lună
Susurând pe-o strună
Dragostea şi dorul
Luminând feciorul:
Sunt ursită ţie
Din copilărie!

19.12.2010 

SEMNE

Sunt zile şi zile, ceasuri şi ceasuri,
Uneori trec peste ele, alteori fac popasuri,
Nu ştiu azi cum se naşte mâine,
Tu-mi aduci când şi când aminte:

Larg se deschide viaţa-n evantai,
Azi aleg verde ca firul din rai,
Nu ştiu azi cum se naşte mâine,
Ghirlande de flori cresc din cuvinte...
Aud clinchet de clopoţei sunând,

Tu-mi zâmbeşti şăgalnic şi-mi spui c-ai un gând,
Iar eu mă gândesc şi-mi caut cuvinte:
Nu ştiu azi, Domnule, cum se naşte mâine!
Enigmă...Excalibur...Eminență fără cusur...

2003

LICORNI

O poartă-n cerul de opal deschide-s-ar cât o clipită
Şi-un inorog cu corn de lună va trece peste o ispită,
Spre al tău suflet căutând cărarea-ngustă cât un fir
De gând albastru,tăinuit de-o stea iubită de-un zefir.

06.02.2010

Hai după o stea albastră!

A fost odată ca niciodată într-un castel de marţipan, o fată cu părul de ciocolată, aripi de stele şi ochii de jar.
Când dimineaţa-i zâmbea la fereastră, cu mâinile-i flori împletea curcubeie, iar trecătorii privind într-o doară, îi îmbrăca în culori de stele.
Când o stea norocoasă se-aprinse să crească, zări în oglindă un prinţ din poveste şi-un gând de magică bucurie trimise spre fruntea lui crăiască.
Prinţul deodată privi către fată, de-acolo din zări îndepărtate, dar ochii lui văzură doar cerul şi steaua albastră-ntr-un copac înălţată. Doar inima-i tresări sub mantie, mai altfel poate decât altădată, când norii-o ascunseră cu dibăcie. Noaptea lungă fuse şi luna-l mângâie argintiu printre dafini.
Fata rămase tot nevăzută în castelul de marţipan şi şterse oglinda cu-o foaie de nufăr...când iar privi, trecuse un an.
Şi văzu iar prinţul călare pe-un cal, trecând valea-ndurării şi-un râu de mărgean.Vântul cântă prin tinere ramuri şi pana de vultur se sumeţi, iar prinţul prinse-a cădea pe gânduri, când bucuria ei îl găsi.
Prinţul deodată privi către fată, de-acolo din zări îndepărtate, dar ochii lui văzură doar valea şi steaua albastră-ntr-un copac înălţată. Şi-atunci amintirea stelei albastre-l trezi ca mai an, aşa, fără veste, şi plecă-n lume după-o poveste cu un castel de marţipan.
Fata rămase tot nevăzută, zâmbind lunii rotunde de chihlimbar, căci prinţul venea după steaua albastră. Se zice c-a ajuns după un an... 




07.12.2010