DE LA UN SCRIITOR CĂTRE UN CITITOR, CARE S-AU CUNOSCUT DIN CĂRȚI
Fă-mă, Doamne, cu o Stea Lângă visul Maicii Mele, S-aprind toată Dacia Cu scânteia minții mele! Și de-o fi să plângă lumea C-am plecat pe drumul sfânt, La fântâna din răscruce Să mă-nsemne în cuvânt. Și de-o fi să mă gândească Ca pe-un dac neînfricat, Nască-se sub steaua noastră De păcate curățat! Fă-mă, Doamne, cu o Stea Lângă visul Maicii Mele, Să mă curgă Dunărea Prin visările din stele. Să mă las ca o părere Pe cărări în munți pitite, Când un Demian cu-o cârjă Bate ploile-ațipite. Și-n trezirea lor nuntită Ca să știți că nu vă mint, Fie să vă plouă-n-taină Visul Florii-de-Argint!
