Cu dar veniși iertarea să-ți plătești,
Podoabe-n aur, bune ca paftale,
Căci nu aflași de când mă vămuiești
Că n-am râvnit la darurile tale.
Neatârnarea-n aur n-are preț,
Nu te povățuiră cei care-n neștire
Nu îți dădură înc-o dată de ales
Și te trimiseră să vii la mine.
De aș lupta din nou cu un imperiu
Oțelul nu l-aș da pe vreun lingou,
Mi-e scumpă libertatea ca în ceruri,
Capăt de pod păzit de-ai mei eroi.
N-ai fost ca ei, căci ei mă cunoscură
Și-a ta iertare le-o dădui chiar lor,
Veniși din nou cu hoți, e o mâhnire,
Să-mi fure-o haină de iau al tău cadou.
Plecarăți tot așa cum ați venit,
Ca martori nărăviți în ispitire,
Povestea cu minciuni s-a isprăvit,
Cumetrii tăi îți năruir'o nemurire.
