Mi-ar fi plăcut să nu se fi întâmplat linear …

Când începuse să scapete soarele, traversând străduța dinspre Novotel către fostul Palat al Telefoanelor, pentru o fracțiune de secundă mi-am intersectat privirea cu pietonul care traversa în sens invers. Semăna izbitor cu Rutger Hauer, numai că în ochii domnului care traversa nu am regăsit nici cerul ca o calcedonie, nici ghețarii vreunuia din poli. Părea desprins dintr-un album fotografic alb-negru. Cumva știu că mi-a citit gândul. Acum câteva momente am citit știrea atașată. Și de această dată, privind această fotografie, am derulat întâmplările timpului meu înapoi. Mi-ar fi plăcut să nu se fi întâmplat linear ... Să fi fost ca și cum un lup s-ar fi oglindit în ochii unui șoim preț de un zâmbet!

29.07.2019

Dutch Actor Rutger Hauer Dead At 75

RUTGER HAUER (ANDREA RAFFIN / SHUTTERSTOCK.COM)

Despre curaj

Dacă fantoma dreptății ne-ar bântui visele cu sabia înflăcărată, cine ar mai avea curajul să umble cu ocaua mică?

Despre râvnă

Nu-mi căuta mie punctele forte și punctele slabe că nu știi unde te împinge râvna ta nesăbuită.

Triptic despre masă

Dreptatea se face de la masă, însă depinde de la a cui.

De la masa lui Nichita ești condamnat la poezie irevocabilă.

Nimeni nu se plânge de o judecată care are zbor,

doar de aceea care îngenunchează spiritul.

Despre durere

Cine își închipuie că zeița dreptății ține balanța fără să o doară mâna se înșală.

LaK

De atâtea zile stai lâng-o fereastră

Și-ți trimiți spre mine gândul singur cuc,

Curios din fire dacă o măiastră

'ncălțată-n grabă-n al doamnei papuc

O să îți șoptească într-un ceas de taină

Cine-i norocosul  care-a reușit

Ca să pescuiască în mijlocul toamnei

Peștele de aur, cum s-o fi vestit!?

Dacă-mi ceri o cheie fără teorie -

Ca as în chimie și-n  Mendeleev,

Găsește accentul până la chindie,

Dacă ești profesor și-ți cauți elev!

Am să întind mâna să apuc o stâncă

Și cu ceastălaltă am să dau un pol

Și-apoi lumii  tale, chiar dacă se-ncruntă,

Am să-i fac cu ochiul dacă-și intră-n rol.

Măști venețiene, flori  crescute-n geme,

Lupi, vikingi, pendule, luna în pătrar

Stau în așteptare,  își spun al lor nume,

Cine le găsește să le dea în dar?

Umblă vorba-ncoace, cum  încă și-ncolo,

Că de ceva vreme te ții de povești,

Dacă-s ale mele, dacă-s ale tale,

Undițe cu plute ai să dai de pești?

CARTE CU ROMANIȚE

În care veac să ne-ntâlnim din nou și-n care anotimp însingurat?
La ușa ta am stat ca un erou și-n zorii tăi vreodată am oftat;
Acum tu știi că te-au trădat ai tăi și-n locul nopții mele solitare
Pușcat-ai luna când comeții goi își lepădau tot praful lângă soare!

Cocoșul de alamă-ai scăpărat și glonțurile tale făcând nazuri
Se însemnară  unde-am așteptat, ca gândul meu să salte în talazuri,
Încuietori la ușă nu mai ai, doar vântul se strecoară câteodată,
Miroase-a vară ce se uscă-n pai, pe masă o scrisoare te așteaptă...

Ce-mi vrei acum să aibă trebuință cât focul pus în pietre de podoabă,
E rândul tău să vii întru credință, căci ai trecut de săptămâna oarbă,
De cap am dat la ce-a fost ne'nțeles golindu-mi sufletul pentru-nnoire,
'mi ziceai că dacă vreau să mă găsești îmi cuibărești amurgul în privire.

Te-am cunoscut, veneai din amintire, mă încălzeai lumină-n întuneric,
Dar ei te-au scos din șir cumva-n neștire, să mă trezești în visul meu himeric,
Mândria lor și-au pus-o toată-n joc ca să cocoațe-a lor nimicnicie,
Am stat ca muntele, să fie loc, să vii cu romanițe din câmpie.