CAMERA CU OGLINZI

Privește-mă, sunt cel ce prinde vise,

Cu palmele întoarse către cer,

În plete, ca podoabe, gânduri ninse,

Iar recea-mi judecată, un hanger.

Te regăsesc pe firul vieții mele,
Suntem maeștri-n camera cu-oglinzi,
În alte universuri paralele
Mă tot privești și mâna mi-o întinzi.

Spre ochii tăi fug gândurile mele
Și mă socot să fac spre tine-un pas,
Să te-ntâlnesc în punctul din poeme,
'n eternitatea care ne-a rămas.

Te simt acolo ca pe-o primăvară,
Ce-şi scutură-n-spre mine albe flori,
Chemându-mă cu ploaia milenară
Să-ntinerim în fuga după nori.

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PREZENT

Când vom rezona pe spiralele timpului, atunci vom trăi prezentul pe care îl intuim în alte universuri paralele. Până atunci vom întreprinde pe tot atâtea călătorii în timp pe câte regrete vom fi însemnat ca pietre de recunoaștere, căutând calea sortită.