- Cu ramă sau fără?
- Bă, dacă este vreo altă snoavă d-aia d'a ta, las-o frate fără, ca să nu ne apuce miezul nopții între paranteze...
- Adică să trec așa la sub'ect, fără nicio introducere!? Ș-atunci care mai e, mă, poanta?
- Păi dacă e fără poantă pierdem vremea, băăă...
- Cum să zic, adică cum auzii eu c-a fost? Cică erau doi, c-or fi fost doi inși sau unu' cu una, dracu' știe! Erau doi. Unu' din ei avea chef să fie unu', așa..., nu îl deranja să stea el cu singurătatea lui. Acu', de, ca omu', doar nu era să stea mut! Scria una, alta. Ălălalt se punea la curent și filosofa de mama focului, până au ajuns la războiu' rece virtual.
Acu' fiecare avea curiozitatea lui, să vadă care cu ce. Ală, șah, ălălalt, șah, parcă-parcă semăna a remiză. Era vorba de răbdare la un moment dat. Până la urmă, ce să vezi! Unu' nu vedea adevăru' din spatele măștii celuilalt, iar ăsta din urmă nu vedea adevăru' din cauza măștii...
- Nu mă lămuriși, a cui era masca!?
- Asta n-o știu nici eu! Crede-mă pe cuvânt, da' nu pe cuvânt de onoare.
- Bă, tu ai citit chestia asta pe undeva sau ai auzit-o cu intermitențe?
- Frate, mă știi că nu citesc de când sunt mic! Când mă apucam, mă durea capu' și trăgeam a somn. Am tras cu urechea la unii, la metrou. Cum am prins-o, așa ți-o zic. Păreau oameni cu școală, cu pretenții, cu nasu' pe sus.
- Zi-i mai departe, să vedem ce iese.
- Așa. Ăla cu masca aruncă pietricica...să vezi că ăla fără nu vede dincolo...Ș-atunci ăsta zice, stai, mă, nu te sumeți, că știu cine ești! Zău? făcu ală cu masca. Cine sunt? Ăla, mă, care mi-a dezlipit timbru' după plic ș-a pus în loc o stea.
- Bă, dacă era un vis cu soare te înțelegeam..., da' așa care-i noima, frate?
- Bă, noima-i că noi suntem rama!
- Rama?
- Bă, tu chiar ești margarină...N-ai auzit de tehnica povestirii în ramă!
