Ți-ai schimbat căutătura, mă privești doar pe furiș,
Ticluiești frânturi de vorbe, ce le zvârli de-a curmeziș,
Prea e pace, prea e calm, n-ai un fir de un' să legi
Controversa vieții tale, punctul unde-ncepi să negi.
Ăsta e plictis în forme, n-ai ce scrie, n-ai ce zice,
O idee nu se mișcă, ca și macii între spice,
Bine-ar fi să dea o ploaie, rece ca sloiul de gheață,
S-o iei iarași de la capăt, să întinzi firul de viață.
Din tăcerea unde-ai stat să ieși iarăși la lumină,
Scuturând haina de ploaie să te speli de orice vină,
Iar din soare scăpătat să prinzi o scânteie mică
Cât s-aprinzi un răsărit lăsând în urmă-ți o frică.
Cică îndrăzneții-nving - după ce-au făcut de strajă -
Temerea, fantoma fricii și-o misterioasă vrajă,
Iar puterea nevăzută ce o poartă sub armură
O ascund în al lor suflet și-n a lor căutătură.
