Lacrimă autumnală

Când visul tău te duce pe malul stâng al vremii
Şi te aşezi stingher pe braţul platanului culcat,
Să iei cu tine cartea din care slobozi cerbii
Toamna, târziu, în căutarea izvorului uitat.

Porniţi în iureş mistic, potcoave deasupra clipei,
În urmă lasă abisul căscat de-o amintire,
Iuţi!Ei se-adâncesc în codri, mânaţi de dorul apei,
Doar tu-i priveşti şi-n gene se zbate-o tresărire.