Şoimul plâns cu-o lacrimă albastră

Un şoim regal în zbor înalt scruta semeţ un pisc de vreme,
Jos, într-o vale de smarald, tăia un drum un falnic rege,
Părea legat destinul lor de-un demiurg pe-o stea măiastră,
Atunci când cedrii sunători au plâns cu-o lacrimă albastră.

Când cornul lunii răsună se-aprinse un alai de stele,
Iar regele se-opri din mers sub creanga magică de cedru,
Din zbor înalt un şoim regal cuprinse două rămurele
Şi se lăsă neturburat pe braţul stâng întins sub cedru.

Cum stau aşa în neclintire, aparţinându-şi absolut,
Monarhul se-ndoi de sine şi mândrul şoim fu doborât,
Şi-atunci un cedru sunător se tângui vărsând în lut,
La poale-i, lacrima albastră, pe şoimul-înger neştiut.

31.08.2009

Soarta ți-o alegi.
Uneori, se nasc oameni care se pot"îngeri", au acest marcaj de destin, numai că alegerea le aparține.
Regele a ales destinul comun, doborând șoimul care este proiecția sa astrală. Șoimul apare contopit cu îngerul păzitor,dar doborându-ți șoimul, te dezlegi în astral de cărarea aleasă și anevoioasă,însa îngerul nu moare, ci doar pleacă de pe umărul drept!
Îngerii nu mor și nu cunosc timpul!
Rostul îngerilor este îngerirea universală! Nu cunosc murirea și se înmulțesc!

Cedrii sunători ai Rusiei sunt un canal de comunicare cu Dumnezeu. Aura lor este albastră.
Albastră este și lumina Arhanghelului Mihail când se coboară în aură.

Şoimul plâns cu-o lacrimă albastră - Attractions in 2010 - DEEP MEANING

http://calypsodream.wordpress.com/2010/12/31/2010-in-review/ 

AUTOPORTRET

Copacul iubirii mele,
Straşnic ancorat de băierile inimii,
Ramuri ferme, prinzând din zbor stelele,
Înflorite din puterea puterilor mele.

1997

ZODIA SIBERIANĂ

Glossa timpului oprit în loc

A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales.

Sufletul se odihneşte pe răgazul dintre clipe,
Timpul ghemuit în zdrenţe a rămas fără aripe,
Şi cum trec încet pe drum,ca şi cum ar fi un joc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

Înapoi zăresc sub cedrii sunători de altădată
Paşii unei căprioare ce s-a prefăcut în fată,
Înainte nu-i potecă, ba-mi pare că nu e loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc.

Printre cedrii boreali sprintenă coboară-o rază,
Despincând lumina-n şapte, mângâind-o cu emfază,
Lăsând ochii mari şi negri să-ntrevadă cu-nţeles
Soarele! Prin Rac coboară în adânc de codru des.

Şi cum paşii mă tot poartă pe cărarea spre izvor-
Unde codrul se-ndeseşte- mă gândesc că n-am ulcior
Şi că bine-i dacă n-am, din fire de tort să-l ţes,
Lilith să nu-mi înfioare clipa-n care te-am ales.

Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

23.06.2009