Foaie verde trei
migdale,
Pentru dorul
dumitale
Bătui cărare cu
piatră,
Să nu uiți ce-a
fost odată,
Și ca drumul să
nu-l pierzi
Sau să treci fără
să-l vezi,
Îl pusei într-o poveste,
Ca să fie, dacă
este!
Și în fiecare
piatră
Născocii câte o
vatră
Și pusei să arză
focul
Să îmi luminez
norocul.
Și-acum drumul
n-o să-l pierzi,
N-o să treci fără
să-l vezi,
Că e pus într-o poveste,
Ca să fie, dacă
este!
Mă trezii în miez
de noapte,
Văzui stelele mai
coapte
Și-una străluci
mai tare,
Pentru dorul
dumitale.
Mi-aruncai ochii
pe drum,
Te văzui trecând
prin fum,
Pe sub lună, pe
sub stele,
Pân’ la poarta
casei mele.
