Fă-mă, Doamne, cu o Stea Lângă visul Maicii Mele, S-aprind toată Dacia Cu scânteia minții mele! Și de-o fi să plângă lumea C-am plecat pe drumul sfânt, La fântâna din răscruce Să mă-nsemne în cuvânt. Și de-o fi să mă gândească Ca pe-un dac neînfricat, Nască-se sub steaua noastră De păcate curățat! Fă-mă, Doamne, cu o Stea Lângă visul Maicii Mele, Să mă curgă Dunărea Prin visările din stele. Să mă las ca o părere Pe cărări în munți pitite, Când un Demian cu-o cârjă Bate ploile-ațipite. Și-n trezirea lor nuntită Ca să știți că nu vă mint, Fie să vă plouă-n-taină Visul Florii-de-Argint!
10/29/21
SEMN DE CARTE
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Buchetul de mărgăritari El pare profund când tace sau nu poate să audă nimic.Azi s-a îndoit de el şi a fugit de ea, aruncâ...
-
Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale, Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale, Din nisipuri ca arama unduiesc fete mo...
-
Am dus tristețea ta o vară P-un umăr sau pe celălalt, Mi-ai dat-o ca pe o povară Când noaptea sângera cobalt. Tristețea ta ...
No comments:
Post a Comment