De ceva vreme
vrei să-mi spui ceva,
De parc-am
rătăcit prin flori de câmp,
Că nu-mi iau ochii
dup-o albăstrea,
Când macii au
aprins atât pământ.
Pe undeva
m-aștepți la cafenea
Să ne privim
atent, la patru ace,
Să scoatem
verbele și-o micșunea
Din plopul care
cică pere face.
Cumva te știu,
ești omul cu idei,
Care îți bei
cafeaua neîndulcită,
Te văd jucându-te cu un condei
Și deslușind o
rimă încâlcită.
O cheie-a ploii, iaca, am găsit
Și am trezit din
adormeală macii,
Tu ia aminte, nu
sta neclintit,
Cică acum merg
înainte racii...
