DE-AIA PESCARUL ÎNTREABĂ

Motto:"Trăiască nația, sus cu ea!"

Cică fiecare vrea ca să ia câte ceva,
Ba din sare, ba din floare, ba din țară, ba din soare, 

Să se-aleagă cu ceva, că e împărțania,
Ia luați dacă-i așa, fiecare-n partea sa,
Să faci plata după fapte, să-ți duci sacul cu păcate,
Iar de-ai ars, să te-nnoiești, sufletul să-ți primenești,
Ce-au luat cu jecmăneală , să se-ntoarcă cu tocmeală, 

Cei de-au stat și au răbdat s-aibă loc de așezat, 

Dacă nu îți știi străbunii și-ai dat limba stricăciunii 

Și-ai fost ca o buruiană, poți fi floare de naframă ? 

Cică în împărăție unii-așa au vrea să fie,
Dacă pomu-i roditor, pune mâna pe topor,
Dacă-i mierlă, dă-i otravă, de-i cocor, pune-l în tavă,
Dacă-i tei, în loc d-icoană, fă-l surcele să fierbi zeamă, 

De-i deștept, ascultă-l iar c-un profesor de bazar
Și învață-l cum să scrie după-a ăstui fudulie,
În așa împărăție pune legea pe hârtie domnul Nepriceputeanu, 

Că am scăpat de Pruteanu!
De-aia pescarul întreabă:"Impărăte, când dai seamă?
Dă-te jos cu șleahta ta, lasă locul altcuiva,
După douășcinci de ani mergi de fă din muncă bani, 

Să vezi tu cum se primește leu-nfometat regește, 

Să trăiești tu cu doi bani la anu' și la mulți ani!
Altădată se-nsemna tot ce valora ceva,
Acum merge ciupitura, că așa e azi gravura!
Dacă face embolie, a fost prost, oricum nu știe!
Dacă tot vă-ncearcă brandul,dar nu vă ține talentul, 

Jucați-vă între voi și lasăți-ne pe noi
Să încremenim ca munți, fără conturi, fără nunți,
Doar cu sufletul curat, c-ăsta nu-i de cumpărat!
Ia aminte, Împărate, n-ai cămașa ruptă-n spate,
Nici pantofi la preț redus, timpul tău acum e scurs! 

Iară tu, popor sărman, pribegit și fără ban,
Nu mai sta la-ngenuncheat, hai că-i de descălecat!"