Frunza-n zori se rotunjeşte după Luceafărul de dimineaţă. Cu ochii adumbriţi de nesomn priveşti în gol, căutând sensul minutarului ceresc. Eşti asemenea soldaţilor care au supravieţuit bătăliei, numai că tu te-ai luptat cu armate de gânduri care veneau din neant şi te înconjurau cu tentacule de hidră. Le-ai învins cu mâinile goale, sub pavăza crucii. Ăsta este un altfel de botez. Un botez al înălţării spiritului dincolo de palida lumină a lunii.
A venit vremea somnului în pace. Şi iată-te cuprins... Eşti pe Strada Mare... îmbrăcat în straie simple, desprinse din alte timpuri. Este o călătorie prin oraşul tău, pe o altă buclă de timp. Simţi instinctiv acest lucru, întrucât treci prin viaţa celorlalţi fără să fii văzut. Ai ajuns în pasajul acela amenajat pentru trecerea trăsurilor, dinspre Strada Mare înspre curtea hanului. Te opreşti gândind încotro să o apuci. Pe lângă tine trece el, într-o armură de la începuturi. Secular în statură, cu faţa protejată vederii de borurile unei apărători circulare. Culorile costumului său sunt limpezi, făcându-te să te cufunzi într-o baie de vibraţii. Fără să stai pe gânduri, apropii mâinile în dreptul inimii şi faci o plecăciune. Străinul îţi prinde gestul cu coada ochiului şi îţi întoarce salutul. Cine este? Te vei gândi după... Reflex, îi răspunzi cu o nouă plecăciune. El se apropie de tine, descriind cu palmele alonja unei aripi de vultur.
Îl priveşti ca şi cum ai fi pe punctul să fii hipnotizat. Te desprinzi din fascinaţia mâinilor sale şi pleci. El nu spune nimic şi nu te opreşte. Care să fie rostul întâlnirii?
Ai să te gândeşti mai târziu.
Acum te-ai dat zborului înalt, deasupra clădirilor, cu uşurinţa unui zburător. Până unde?
va urma
A venit vremea somnului în pace. Şi iată-te cuprins... Eşti pe Strada Mare... îmbrăcat în straie simple, desprinse din alte timpuri. Este o călătorie prin oraşul tău, pe o altă buclă de timp. Simţi instinctiv acest lucru, întrucât treci prin viaţa celorlalţi fără să fii văzut. Ai ajuns în pasajul acela amenajat pentru trecerea trăsurilor, dinspre Strada Mare înspre curtea hanului. Te opreşti gândind încotro să o apuci. Pe lângă tine trece el, într-o armură de la începuturi. Secular în statură, cu faţa protejată vederii de borurile unei apărători circulare. Culorile costumului său sunt limpezi, făcându-te să te cufunzi într-o baie de vibraţii. Fără să stai pe gânduri, apropii mâinile în dreptul inimii şi faci o plecăciune. Străinul îţi prinde gestul cu coada ochiului şi îţi întoarce salutul. Cine este? Te vei gândi după... Reflex, îi răspunzi cu o nouă plecăciune. El se apropie de tine, descriind cu palmele alonja unei aripi de vultur.
Îl priveşti ca şi cum ai fi pe punctul să fii hipnotizat. Te desprinzi din fascinaţia mâinilor sale şi pleci. El nu spune nimic şi nu te opreşte. Care să fie rostul întâlnirii?
Ai să te gândeşti mai târziu.
Acum te-ai dat zborului înalt, deasupra clădirilor, cu uşurinţa unui zburător. Până unde?
 |
va urma
