Început de vară, plouă cu gheață. Pe buza paharului uitat lângă mușcată o gărgăriță măsoară la pas lungimea cercului. Îmi întâlnește arătătorul și scăpată din lecția de geometrie începe să cerceteze deget cu deget. Zăbovește în decorul heraldic al monedei purtată ca inel și, în fine, ajunge la inelar. Îl țiu liber ca să nu te citească nimeni. Ea nu și nu, că cică știe cine ești. Își deschide aripile și dispare de pe mâna mea într-un vis.
-Treci pe la mine pe-acasă, te-așteaptă un domn.
O nouă fâlfâire de aripioare, alt vis. Aștept ca lumina semaforului să fie verde. Pun piciorul pe zebră, tu mă prinzi de mână și pentru nimic în lume n-ai vrea să plec. Deschid ochii în alt vis în care gărgărițele sunt la locul lor. Miroase de departe a tei. Cică în fiecare floare stă să înflorească un vis.
Al meu, al tău, al lui, al cuiva de dincolo, al oricui.
No comments:
Post a Comment