”Dacă i-ai plăcut, te mai cheamă o dată! Asta le întrece pe toate!”Crezuse că amicul ăsta al lui este om serios. Cum s-ar fi putut gândi că își asigură traiul găsind public pentru teatrul ciudatului! La o primă vedere pare că te face părtaș la un joc inofensiv, dar poate fi calificat astfel?
Are nevoie de o gură de aer. Poate că ar trebui să îl umfle râsul după vizita de astă seară. Poate că trebuie să vadă”cerșetorul”. Poate că din toată întâmplarea i se va contura o dimensiune etico-estetică sau poate că este o cale pe care ajungi dacă te lași pe mâna nebunului. Îi trecu prin minte parcul din visul ăla cu castel și păunul care ieșea dintr-un luminiș, urmărindu-l cu suta lui de ochi care tocmai înregistraseră o poieniță unde valeții mutau piese de șah de statul unui om. Poate că văzuse că Nebunul de Alb fusese capturat de Regina Neagră.
Începu să fie atent la lumea străzii. Poate că trebuie să intervieveze un cerșetor să audă ce și cum.
Trecu pe lângă un om cu privirea rătăcită. Repeta mecanic aceleași vorbe:
- Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită?
Anthos se întoarse, se opri în fața lui și îl puse să repete, prinzându-se în jocul întâmplării și pretextând că el ar fi interlocutorul:
- Ai cheia potrivită?Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită?
Nu știu să răspundă și se îndepărtă năuc. Băgă mâna în buzunar, pipăi cheile și o alese fără greutate pe cea mai lungă. Care ușă a existenței lui era pe punctul să fie deschisă?”Trebuie să faci treisprezece!”Adică să scoată treisprezece la vedere cu dexteritatea unui prestidigitator, să-i pună sub reflector, să-i expună, să le acorde atenție.
Hmm...Dacă ai ochi să vezi pe unde și pe lângă cine treci te prinzi că persoana aceea care stă nemișcată în muțenie, zi de zi, în același loc, cerșește înainte și înainte de toate atenție. Poate de-aia și-o fi pus miliardarul pe cap căciula de eschimos, mai știi?
Un zâmbet se furișă tiptil între sprâncenele lui.
Se trezi că este hotărât să facă cunoștință cu”cerșetorul”.”O avea de gând să-l pună în scenă tot la domiciliu?”
Cineva se apropie prin spatele lui Anthos și îi acoperi ochii cu palmele.
- Ei? se auzi vocea.
- Nu știu cine ești!
Ea îi slobozi privirea și făcu o piruetă de o sută optzeci de grade, postându-i-se în față, cu precizia unei dansatoare.
- Ai cunoscut miliardarul?
- Îhî.
- Și? Mergi mai departe?
Anthos încuviință cu capul.
- Bine, mă! Reprezentația este vineri pe la șapte seara, într-o cafenea de pe strada Mântuleasa. Cică îi iese rolul beton. Personajul are lumină! Ea se îndepărtă fluturându-și mâna dreaptă. Se cunoșteau de pe timpul când se aventurau să trezească balaurii în cărțile de colorat.
”Prima dată e întâmplare, a doua oară, coincidență...”. Pe aici este ascunsă o cheie! Ochii i se opriră pe un monitor unde rula o reclamă cu Tom și Jerry.
Se urcă în mașină, demară în trombă și la primul semafor roșu deschise radioul. Nebunul de Alb căuta o cale...
