E ca și cum ai survola în bezna nopții, peste ape,
Ducând cu mintea forme-gând, în care sunt turnate fapte,
E ca și cum ai scormoni adâncul muntelui cioplind
Spre mări ascunse de atlanți, comori ascunse intuind.
Ți-e sufletul ca un poem, de undeva din mări din aștri
Și-ai fost sortit să lupți suprem, pe urma zeilor albaștri,
Prin mila lor ai prefăcut pământuri binecuvântate
Și-ai înghețat cu un tăiș un munte sur, ivit din ape...
Cam asta era profeția, când cerul tău s-a liniștit,
De-am auzit-o cum se cade,o pace stă la înflorit.
PACE PREȚIOASĂ
"DOROGO"- PREȚIOS și "MIR"- PACE
.jpg)