Și-am zis verde din grădină,
Floarea albă n-are vină
Că-ntr-o zi te-am întâlnit
Și cu dor te-oi fi privit.
Și – cum mă tot întrebam -
O pasăre de pe-un ram
Prinse glas și îmi șopti
De răsurul dintre vii.
Cică vina e a lui,
Că e floarea dorului!
Dacă-l iei când e boboc
Iese-o dragoste cu foc;
Dacă ai puțin răbdare
Și răsurul dă în floare,
Dragostea nu e nebună,
Se-mblânzește pe o strună!
De-i răsurul ca un soare,
Cică dragostea e mare,
Dacă-i roșu ca rubinul,
Undeva este și spinul!
