Mi-am trimis după tine un gând,
Cu-o armură strălucind fără seamăn,
Avea îndrăzneală, la blazon, laur,
Măreția lui te-a speriat.
Mi-am trimis după tine alt gând,
Prins de ploaie, neajutorat,
Avea smerenie, straiul purtat,
A rămas în seamă nebăgat.
Am chemat gândul tău să vină,
Mă găsi la amiază, din mers
Mă rugă să rămân lângă tine,
Îl primii și-l înveșmântai în vers.
