MĂ GÂNDESC CĂ AM NEVOIE DE UN PROFESOR

În timp ce asculta perorațiile interlocutorului răsucea pe inel fiecare cheie. Se opri la o cheie de-aia pentru o broască veche, un fel de cheie țigănească de prin oboare, de culoarea grafitului. O găsise cândva, pe undeva, și o păstrase. Îl inspira. Și era practică, fiind cea mai lungă. De cele mai multe ori, reflex, o apuca, ținând suspendat inelul de care atârnau celelalte chei. Și atunci începea un joc al cheilor suspendate care se izbeau una de alta imitând vacarmul școlarilor de la clasele mici. Pauză! Dus pe firul gândului, interveni:

- Mă gândesc că am nevoie de un profesor. O spuse hotărât, întrerupând filmul interloculorului, care rula din inerție de ceva timp.

- Nu, n-am să mă mir și nici n-am să te cert, iar ți-a luat-o razna imaginația. Pune mâna pe hârtie și creion și dă-i bătaie până nu amuțește. Salutare!

Începu să-l contureze - un profesor crescut la școala din anii 1980-1990, un fost elev silitor, dus de valul schimbării, care are capacitatea de a evalua critic obiectiv actualitatea cotidiană, un fel de chior într-o țară a orbilor, care încă vede bine, simte visceral, ale cărui convingeri au durități stâncoase, a cărui voce se poate face auzită - se foi, sorbi din cafea, trase un fum și bătu cu arătătorul mâinii drepte în măsuța din cireș:

”Vei fi auzit, dar vei fi ascultat?Studenții din ziua de azi învață altfel. Unii nu reușesc să învețe să scrie nici la universitate. Altă epocă, alt auditoriu. Mai vrei și acum să le deschizi ochii?”. 

Cugetă că pe timpul studenției sale nu s-ar fi conceput să faci glume în amfiteatru despre gradul de alfabetizare al studenților.

”Ce să faci cu un astfel de profesor?Dă-ți o șansă împreună cu el! Poate că nu vorbește în pustiu. Nu cumva e timpul semănatului?Ai să fii întâiul, pentru că  ești preferatul meu.”

Își aduse aminte de cheia lui norocoasă, îi aruncă o privire fugitivă și de undeva, din liniștea așternută, auzi vocea Domnului Trandafir. Era ora la care îl invitase pe Negru Vodă.

27.10.2014

SUB SEMNUL FLORII-DE-ARGINT

E timpul marilor schimbări

Sub semnul Florii-de-Argint,

Din veacuri odihnite-n ploi

Toți luptătorii s-au trezit.

Din întuneric să dezlege

Minți adormite-n așteptare,

Se sparg tăcerile din noi,

Când Lupul Alb url-a chemare.

Răbdarea nu mai are timp,

Nici capetele ce se pleacă,

Sub semnul Florii-de-Argint

Se pune moștenirea dacă.

Pe tâmpla munților cărunți

Coroana focului s-aprinde

Din gheața zorilor cu oști –

E timpul să luăm aminte.

Stindardul dacic se înalță

Și vântul poartă al său șuier,

Lumina-n ape o desface

Un Demian cântând din fluier.

Din temple ruga urcă-n cer

Ca să deschidă iarăși poarta,

Sub semnul Florii-de-Argint,

Când luptătorii schimbă soarta.

ÎNDRĂZNEȚII ÎNVING!

http://www.pescarinfo.info/2012/08/pescuit-in-zona-cazanelor-dunarii.html

Lupii albi cu peri cărunți ies din peșteri neștiute

Pe cărări dosite-n munți, luna-n codrii se ascunde,

Lăcrimând din stele reci cerul fața și-o întoarnă

Către Sfinxul neclintit, ploaia cu speranțe-o toarnă.

Cerul a deschis o poartă, ochi de zei privesc din stele,

Luptătoru-și schimbă soarta, scuturând inele grele,

Lancea lui se face apă, scutul lui se face pod,

Visul lui e-o primăvară a întregului norod.

Roi de stele se aprinde peste noaptea sfârtecată,

Suspinând tresare Vega, Lira se lasă cântată,

Primăvara se coboară peste apă, peste pod,

Unind inimi lângă inimi cu-al eternității nod.

19.05.2014

ARCUL SFÂNT S-A ÎNCORDAT

Nimeni nu ne-a învățat

Cum se face primăvară,

De-am știut om fi uitat,

Demienii ies afară!

Nimeni nu ne-a amintit

Cum scoteam ziua din noapte,

De-am știut om fi uitat,

Demienii poartă șoapte!

Nimeni nu ne-a întrebat

Cum chemam lupii să vie,

De-am știut om fi uitat,

Demienii îi învie!

Și din timpuri adâncite

Unde ochiul nu pătrunde,

Se trezesc priviri de ciute,

Demienii stârnesc unde!

Adevăruri ca zăpada

Munții încă poartă-n frunte,

Arcul sfânt s-a încordat,

Demienii țin o curte!

S-a închis cercul răbdării,

Negurile dau pe-afară,

Darurile-au așteptat,

Demienii le coboară!

Jos pe pragul îndurării

A sosit timpul luminii,

Se trezesc colindătorii,

Demienii-aruncă spinii,

Să fie de pus pe foc

Când o fi de trebuință,

Sfatul bun să aibă loc:

Să-ndrăznim să fim o ființă!

DRAGOMIR

E ca și cum ai survola în bezna nopții, peste ape,
Ducând cu mintea forme-gând, în care sunt turnate fapte,
E ca și cum ai scormoni adâncul muntelui cioplind
Spre mări ascunse de atlanți, comori ascunse intuind.
Ți-e sufletul ca un poem, de undeva din mări din aștri
Și-ai fost sortit să lupți suprem, pe urma zeilor albaștri,
Prin mila lor ai prefăcut pământuri binecuvântate
Și-ai înghețat cu un tăiș un munte sur, ivit din ape...
Cam asta era profeția, când cerul tău s-a liniștit,
De-am auzit-o cum se cade,o pace stă la înflorit.

PACE PREȚIOASĂ

 "DOROGO"- PREȚIOS și "MIR"- PACE

ÎHÎ!

”Dacă i-ai plăcut, te mai cheamă o dată! Asta le întrece pe toate!”Crezuse că amicul ăsta al lui este om serios. Cum s-ar fi putut gândi că își asigură traiul găsind public pentru teatrul ciudatului! La o primă vedere pare că te face părtaș la un joc inofensiv, dar poate fi calificat astfel?

Are nevoie de o gură de aer. Poate că ar trebui să îl umfle râsul după vizita de astă seară. Poate că trebuie să vadă”cerșetorul”. Poate că din toată întâmplarea i se va contura o dimensiune etico-estetică sau poate că este o cale pe care ajungi dacă te lași pe mâna nebunului. Îi trecu prin minte parcul din visul ăla cu castel și păunul care ieșea dintr-un luminiș, urmărindu-l cu suta lui de ochi care tocmai înregistraseră o poieniță unde valeții mutau piese de șah de statul unui om. Poate că văzuse că Nebunul de Alb fusese capturat de Regina Neagră.

Începu să fie atent la lumea străzii. Poate că trebuie să intervieveze un cerșetor să audă ce și cum.

Trecu pe lângă un om cu privirea rătăcită. Repeta mecanic aceleași vorbe:

- Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită?

Anthos se întoarse, se opri în fața lui și îl puse să repete, prinzându-se în jocul întâmplării și pretextând că el ar fi interlocutorul:

- Ai cheia potrivită?Ai cheia potrivită? Ai cheia potrivită?

Nu știu să răspundă și se îndepărtă năuc. Băgă mâna în buzunar, pipăi cheile și o alese fără greutate pe cea mai lungă. Care ușă a existenței lui era pe punctul să fie deschisă?”Trebuie să faci treisprezece!”Adică să scoată treisprezece la vedere cu dexteritatea unui prestidigitator, să-i pună sub reflector, să-i expună, să le acorde atenție.

Hmm...Dacă ai ochi să vezi pe unde și pe lângă cine treci te prinzi că persoana aceea care stă nemișcată în muțenie, zi de zi, în același loc, cerșește înainte și înainte de toate atenție. Poate de-aia și-o fi pus miliardarul pe cap căciula de eschimos, mai știi?

Un zâmbet se furișă tiptil între sprâncenele lui.

Se trezi că este hotărât să facă cunoștință cu”cerșetorul”.”O avea de gând să-l pună în scenă tot la domiciliu?”

Cineva se apropie prin spatele lui Anthos și îi acoperi ochii cu palmele.

- Ei? se auzi vocea.

- Nu știu cine ești!

Ea îi slobozi privirea și făcu o piruetă de o sută optzeci de grade, postându-i-se în față, cu precizia unei dansatoare.

- Ai cunoscut miliardarul?

- Îhî.

- Și? Mergi mai departe?

Anthos încuviință cu capul.

- Bine, mă! Reprezentația este vineri pe la șapte seara, într-o cafenea de pe strada Mântuleasa. Cică îi iese rolul beton. Personajul are lumină! Ea se îndepărtă fluturându-și mâna dreaptă. Se cunoșteau de pe timpul când se aventurau să trezească balaurii în cărțile de colorat. 

”Prima dată e întâmplare, a doua oară, coincidență...”. Pe aici este ascunsă o cheie! Ochii i se opriră pe un monitor unde rula o reclamă cu Tom și Jerry.

Se urcă în mașină, demară în trombă și la primul semafor roșu deschise radioul. Nebunul de Alb căuta o cale...

DACĂ I-AI PLĂCUT, TE CHEAMĂ DIN NOU!

Azi urma să meargă la o întâlnire unde trebuia să facă impresie bună. Cumva era în dificultate. Fusese informat că amfitrionul este un om influent cu gusturi excentrice. Se urcă în mașină, trecu pe la amicul care lansase invitația și împreună iată-i ajunși la reședința ciudatului.

Le deschise un valet costumat în pinguin.

- Domnul nu primește astă seară. Este plecat într-o excursie în Alaska. Am primit totuși instrucțiuni să vă invit în living unde urmează să aveți o conexiune video cu Domnia Sa. La dispoziția dumneavoastră…Sunteți poftiți să luați loc. Regula casei este să servim musafirii cu ceea ce servește Domnul Ice. Specialități polare cu grăsime de focă. Aveți ceva de adăugat?

Anthos și însoțitorul său se priviră ca doi școlari încurcați.

- Bine, așa gândeam și eu, zise pinguinul.

În living e frig. Frig de-ți îngheață oasele! Cei doi sunt invitați să se instaleze”comod”în fotoliile acoperite cu blană de urs polar.

Pe plasma enormă de pe perete apare Domnul Ice. Poartă o căciulă de eschimos cu ciucuri. Categoric nu este o transmisie video dintr-un iglu. Domnul poartă o cămașă cenușie și nu este chircit de frig.

Își focalizează atenția asupra lui Anthos, care din politețe încearcă să reziste condițiilor vitrege de temperatură și să nu își trădeze clănțănitul dinților.

- Sunteți potrivit pentru afacerea noastră. Oferta pe care v-o facem constă în…și în…, iar Domnul Ice turuie și turuie, și din gura lui se rostogolesc bani și iar bani, reședințe de serviciu, mașini de lux, prime, și se scuză repetat că nu poate să ofere decât atât – pentru că suntem în recesiune – și dă iar drumul la bani și iar bani, iar monologul ăsta pare că nu se mai termină și Anthos tace și tremură pentru el și minutele par ore mai reci decât Polul Nord și simte că nu mai rezistă, că nu își mai simte nici mîinile și nici picioarele.

În fine, conexiunea video se încheie și atunci observă că fotoliul învecinat este gol.

Este înțepenit în fotoliu. Scoate telefonul să-l sune pe amicul ăsta care îl adusese aici. Ghinion, s-a descărcat bateria! Se ridică să părăsească încăperea și imobilul. Îi iese în întâmpinare pinguinul.

- Domnule, nu se poate să plecați. Stăpânul meu s-ar considera ofensat. Și apoi, sunteți așteptat la cină. Preparatele cu specific polar sunt gata.

- Am o întrebare, zise Anthos îngălbenit de frig. Domnul Ice este căsătorit?

- Nu sunt abilitat să răspund la această întrebare.

- N-are a face. Transmiteți-i că oferta nu mi s-a părut convingătoare. A omis să-și ofere soția musafirilor, potrivit obiceiului eschimos. Dacă n-are soție, cu atât mai rău. Respectele mele!

Lângă mașină, amicul.

- Gata?Cum ți s-a părut?

- Un fel de teatru al absurdului.

- Dacă i-ai plăcut, te cheamă din nou. Nu te-ai simți flatat să aibă ochi doar pentru tine? Data viitoare va juca cerșetorul de lângă unul din mall-urile lui. Nu te-ai prins? Mergi la show! Așa.