CARON NE PRIVEȘTE ȘI NE DĂ-NAPOI

Azi, o revedere la obiecte pierdute,

Cică-n Apa Sâmbetei s-au pierdut prea multe,

La ponton ne-așteaptă plin de importanță

Caron cel Bătrân, fără de vacanță.

Cerberul ne latră asmuțit din barcă,

Hai să ne salvăm pe a noastră arcă

Și din întuneric înapoi să luăm

Ce ni se cuvine, răul să-l uităm.

Cine suntem știi și mi-ai povestit,

Nici eu nu-s străină, știu de ce-ai venit,

Ne-am citit în ochi ce-am adus cu noi

Caron ne privește și ne dă-napoi…

Timpul fără timp, ploaia fără ploaie,

Dorul fără dor, flacăra-n văpaie,

Zâmbetul cu soare, luna dintr-un vis,

Versul pentru scripcă să se lase scris.

Vino mai aproape cu toc și cerneală,

Hai să batem palma pentr-o învoială,

Ca la ce-am găsit și a fost pierdut

Să-i punem lumină dacă a durut.

23.10.2018