Întreabă, Doamne, și-adună câte-o zi

Of,  Doamne, fă o scară de cuvinte,

Să urce toată lumea peste minte

Pân’ unde sufletul și-a aflat treaptă,

Lumina Învierii ține-o dreaptă,

Și când o fi pe-ăl bun să îl apropii,

Primește rugul rugăciunii înălțate,

Iar de-i  copil cu sufletul în fapte,

Fă un miracol și lasă-ni-l aproape.

Trimite-l înapoi, căci nu-i doar floare,

Ce-a-nlăcrimat tot cerul dintr-o dată,

Prin buzunare are-o cheie fermecată,

N-ai vrea ca lumea să îi fie încuiată.

Întreabă, Doamne, și-adună câte-o zi

De la cei care se vor mereu copii

Și pentru care vârsta e număr într-un joc,

Lungește-i, Doamne, viața, că încă este loc.