Se mișcă timpul
și trebuie să-ți spun,
Te-am întâlnit,
înseamnă că ești bun,
În cupa inimii
nu-i vreun resentiment,
Deși mi-ai spus
că n-am nici un talent.
Ai vrut să știi cam
cât pot să-ți îndur
Când secerai cu
luna primprejur
Și dac-o prind ce
știu să fac cu ea,
Când tot argintul
ei mă va-mbrăca.
Ce ceață-a fost
atunci, îți amintești,
Noi, frunte-n
frunte, ne curgeam povești,
Pe malul unui râu
cu ape volburoase,
Mi-erai în vis
și-n dimineți frumoase.
Apoi, în miezul
unei nopți de smoală,
De parcă murgu-ți
lasă-n urmă boală,
Vii după mine,
mânat de uri păgâne,
Te văd, dar nu
mi-e frică de cărbune.
Și-atunci mă iei
altfel, cu binișorul,
Cum lampa
sufletului simte dorul,
Deaupră-mi ca pe-un
nor îmbujorat,
Am fost cu tine,
dar asta ți-a scăpat!
Acum ești tot în
cerul nopții mele
Scăpat din locul
ăla de strânsoare,
Doar te privesc
și din a ta culoare
Albastrul cobalt îl prefaci în soare.
Se mișcă timpul
și trebuie să-ți spun,
Te-am întâlnit,
înseamnă că ești bun,
În cupa inimii de
ai vreun sentiment
De vină-i poate
doar al meu talent.
