Așa se vede Centrul Vechi din Palatul de Justiție! În ceea ce mă privește, după orice drum la Palat, trec Dîmbovița și-mi las urmele pașilor prin Curtea Veche, pe strada unde Eminescu redacta”Timpul”, traversez pasajul Gabroveni și am nostalgia Lipscanilor de altădată. E un fel de a da nas în nas cu trecutul , dar și de a deschide timp lăsând în urmă cărări de pași reținute în memoria pietrelor de pavaj. Uneori ești norocos să vezi trecând pe lângă tine cavalerii, păsările sau florile. Se poate chiar să ți se facă poftă de o rapsodie…
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Un pumn de tină vrând să fie mai om ca oamenii de rând S-a dat pe mâna unui faur să-l modeleze din pământ, Apoi a ars în foc și-n pară c...
-
Buchetul de mărgăritari El pare profund când tace sau nu poate să audă nimic.Azi s-a îndoit de el şi a fugit de ea, aruncâ...
-
Când se cuibăresc în același gând lebedele-pereche cineva a primit cheia vorbelor care împrăștie lumina.
No comments:
Post a Comment