Când soarele atinse amiaza zilei de vară,
Lângă fântână mă priviși prima oară,
Iar privirea ți se opri într-a mea,
Nici unul dintre noi nu zâmbea.
Se circula de la apus la răsărit și în sens contrar,
Tu așteptai să alergi înspre nord fără să ai habar
Că-mpreună, fără să ne oprim din mers,
Pecetluisem în iubirea din univers un consens.
Cum mergeam înspre soare răsare,
Cât răsărit din privirea mea oare
Ai furat doar pentru inima ta?
Cât să nu mă pierzi când m-oi revedea...
