Subtitlu:”Meșteri”
Cică este filosof, n-are școală de misterii,
Are-abilități de prof pentru câteva materii,
Când să aflu cine e, dumnealui pe loc dispare,
L-aș striga cum l-o chema, să vedem dacă apare.
Am citit în ochii lui ca din cărțile-alea groase
C-are-un suflet cât un munte cu pâraie prețioase,
Ca să beau din apa vie mă apropii pe furiș,
El și-aduce-atunci aminte și apare-n luminiș!
Chipurile vrea o vorbă să îmi spună cu respect
Și așa din întâmplare mă provoacă indirect
Ca să vază cum fandez, dacă am dexteritate,
Dacă caligrafiez, dacă fug sau am dreptate.
După toată încleștarea dacă sunt sau dacă e
Se retrage”obosit”să-mi numere rănile,
Ia binoclul din aramă cu lentile de opal,
”Frate, dacă mai ședeam, mă azvârlea de pe cal!
Curios e altceva, dacă stau să mă gândesc,
Meșteriile'nmeaei de-aș cerca să le unesc
Cu-ale mele, ce-o ieși, nu pot să mă stăpânesc,
Închid ochii, dar de-aci n-am de gând să povestesc!”
”Bine faci, bine găsești”, de-asta nu mă îndoiesc,
Am tăișul ascuțit, dar când tai nu mă pripesc,
Știu că știe, iar de-i drept - cum mi s-a înfățișat,
E din ăia care-n viață capul nu și-l țin plecat.
