Avem nevoie de-un
arcaș să nimerească de îndată
Pe cineva din ăi' de sus, nu cu-o săgeată, cu-o mușcată!
Ținta nu e de
cucerit, ci doar așa se năzuiește,
Nu avem timp de
prăpădit, că balta cică are pește.
Acum e-acum,
cine-i alesul, că n-o fi cin’ s-o nimeri,
Băieți de-oraș,
Boieri simpatici sau Serioși cu Pălării,
Studenți pletoși,
Haiduci versați sau Scriitori neconsacrați,
Artiști de geniu
sau Poeți ce-s cumpărați de Împărați?
Sau să-i luăm pe
toți la rând și fiecare în cătare
Să-i stea
arcașului un timp, zău, lista asta e cam
mare!
Noiembrie, mai
sunt mușcate și timpu-i bun pentru ochit,
Dar ne presează
iarna, frate, și treaba asta-i de gândit.
Diseară, uite,
chiar diseară, avem un Domn, e programat,
Nu i s-a întâmplat
demult, dar sunt ușor cam derutat,
Că cică l-a
călcat un Lotru pentr-o Răpire din Serai
Și a plecat luând
cu totul o Frumusețe și mulți Cai,
Sau doar așa mi
s-a părut și ăștia erau înțeleși,
Mă uit la ei, mă
uit la tine, de, par a fi Oameni Aleși...
Te iau de mână și
te-ntreb cine dă plata la arcaș,
De nu știi prețul
dă o raită pe la Băieții de oraș.
În fine, una-alta
zic, unde-i arcașul căutat?
Să nu cumva să-mi
spui acum că ăștia pe-ăla l-au vânat?
Nu contenești să
mă uimești, așa ceva n-am auzit,
Ca-n loc de răni
o lume-ntreagă n-a înlemnit, ci a ... zâmbit!
Majuscule n-am
folosit pentru arcașul dumitale,
Profesore, nu mă
certa, că personaju-i oarecare***,
Și ți-aș mai
spune un secret, dar s-a-nserat și nu am pâine,
Mă duc la mall la
târguieli, dar ne putem vedea și mâine.
