Azi sufletul ne chemă pe Tabor
Să ne schimbăm la față înc-o dată,
Să primenim în noi eternul zbor
Spre cerul hărăzit nouă prin soartă.
Cu chipurile scăldate în zăpadă
Să ne-ntâlnim acum ca niciodată
Și să privim lucid sub recea rază
A spiritelor stea în nori uitată.
Și când vom desluși în amintire
Un rost al stelei lăsată să aștepte,
Se va deschide cerul și-n iubire
Minunea vor afla-o minți deștepte.
