Am fost să găsim aur în râu și zilele treceau pe lângă noi
sau noi treceam pe lângă zile. Uneori, luați de apă, ne îndepărtam, dar când
distanța creștea cam cât un anotimp, un fel de ață nevăzută ne scutura și ne
apropia. Cineva m-a întrebat atunci cam cât se pot apropia doi oameni. M-am
gândit că se pot apropia până într-atât încât unul să nu dorească să o ia
înaintea celuilalt.
