ANTOSHKA ȘI TOCUL DE SCRIS POVEȘTI

Mai deunăzi am visat
Că mi-ai scris în graba mare
O scrisoare,

Plicul, floare de cireș,
N-avea timbre,
Inimioare…

Mi l-ai înmânat deschis,
De’,
Așa cică e-n vis,

Căci Antoshka
Răscolise
Inimioarele trimise!

Ei, acu’e-acu’-
Aștept,
Cum așteapt-un înțelept,

Din vis să iasă poveste,
Năzdrăvanul
Unic este!

Dimineața o deșteaptă,
Floarea-soarelui
O-ndreaptă,

După ce l-o legăna,
Alți copii i-o supăra,
Et caetera, et caetera.

Să nu-i dai tocul din sticlă,
Repezit cum e,
Îl strică!

De mă-ntrebi de inimioare,
Le-am pus bine,
În sertare.

”23”sau”24”?
Sunt atentă,
E plin raftul?!