Despre calul de povară

Au hotărât unii să le care unul singur căruța cu păcatele lor. La un moment dat, după ani de trudă, i-a venit și lui rândul să fie tras de un cal alb. Și când s-a trezit astfel, s-a dat jos să meargă pe picioarele lui și și-a trecut mâna dreaptă mângâios prin coama calului. Ochiul acestuia ciocolatiu s-a umezit și s-a întrezărit o lacrimă de înger. Omul îl privi cu luare aminte și îi recunoscu sufletul.

- Așa sunt oamenii, caută să facă din alții cai de povară. Dacă nu mai ai loc, vino lângă mine, că știu cum a fost. Știu cum le-o fi și lor. Nu o să mai aibă cu ce și cu cine căra, nici locuri în alte timpuri în care să-și deșerte sau să-și pitească gunoiul.

Despre loc

Codrul, lunca sau creanga? Am loc pentru toate și pentru toți.

Despre cizme

Anul acesta am primit cizmele Moșului! Să mai zică unul, altul, că am ceva cu mitologia românească… Baiul e altul, sunt mulți care nu poartă cizme autentice. Cizmele Moșului nu sunt musai roșii…

GÂNDITORULUI ÎI CRAPĂ OBRAZUL DE RUȘINE

Obiceiuri transilvănene, că în altă parte, și de colindat am colindat, n-am văzut și nici de auzit n-am auzit! În lumânărarul Catedralei Încoronării din Alba Iulia, strict autentic!

Intră roaba lui Dumnezeu, vede cine a aprins lumânări inaintea ei și cât timp aprinde persoana dinainte lumânări pentru adormiți, roaba îi frânge una din lumânările de la vii în două. Observ creștinește, fac cruce-n gând și i-o transmit la fel:

- Bă, femeie, dacă tot făcuși manevra asta în incinta Sfintei Biserici, nu ți-a spus părintele că așa o să ți se frângă matale?

Dau să ies și nici nu închid bine ușa că altă roabă întreabă mieros dacă n-am să-i schimb două sute de lei, cu banii la vedere. Vra să zică e dispusă să dea un gânditor pe doi critici sau pe patru aviatori sau pe zece pictori sau pe patruzeci de compozitori sau pe două sute de istorici sau și din ăia și din ceilalți. Rămâne nerezolvată, deși vrea să înmulțească!

Gânditorului îi crapă obrazul de rușine!

Despre înmulțire

Stele Viva și o amintire. Sfârșit de septembrie. Trecut de miezul nopții. Undeva în nord. O mulțime mare de ochi curioși vor să vadă un număr. Îl scot tacticos din poșetă. Arată de parcă ar fi fost pescuit.

- Eh, ce ați prins? întreabă unul dintre domni vizibil amuzat.

Nu i-am dat steaua care mi-a trecut prin cap. Și-ar fi dat seama că mă pricep să înmulțesc! 

N-AI FOST CA EI

Cu dar veniși iertarea să-ți plătești,

Podoabe-n aur, bune ca paftale,

Căci nu aflași de când mă vămuiești

Că n-am râvnit la darurile tale.

Neatârnarea-n  aur n-are preț,

Nu te povățuiră cei care-n neștire

Nu îți dădură înc-o dată de ales

Și te trimiseră să vii la mine.

De aș lupta din nou cu un imperiu

Oțelul nu l-aș da pe vreun lingou,

Mi-e scumpă libertatea ca în ceruri,

Capăt de pod păzit de-ai mei eroi.

N-ai fost ca ei, căci ei mă cunoscură

Și-a ta iertare le-o dădui chiar lor,

Veniși din nou cu hoți, e o mâhnire,

Să-mi fure-o haină de iau al tău cadou.

Plecarăți tot așa cum ați venit,

Ca martori nărăviți în ispitire,

Povestea cu minciuni s-a isprăvit,

Cumetrii tăi îți năruir'o nemurire.

PRAF DE TOAMNĂ✌️💫

Măsurai în timpul sferic

Cât cuprind cu a mea palmă
Și suflai spre întuneric
Pulberi de lumină albă!

Tu priviși din depărtare,
În apus de soare blând
Toamna aurind pe-alocuri
Amintiri uitate-n crâng.

Și din toate una-n mie
Colbui prin a ta minte,
Una cu o păpădie,
Care răsucea cuvinte.