Măsurai în timpul sferic
Cât cuprind cu a mea palmă
Și suflai spre întuneric
Pulberi de lumină albă!
Tu priviși din depărtare,
În apus de soare blând
Toamna aurind pe-alocuri
Amintiri uitate-n crâng.
Și din toate una-n mie
Colbui prin a ta minte,
Una cu o păpădie,
Care răsucea cuvinte.
No comments:
Post a Comment