CALIGRAFIE

Flori pe şevalet,

Zâmbet de poet,

Luna ca un corn

Atârnând de-un horn,

La fereastra ta

Pe o rămurea

 O părere-nor -

  Un dor călător,

     Ca un vis pribeag

      Zburat din şirag...

     Frunzele foşnesc,

Florile pălesc,

Mâna pe-o hârtie

Las'o poezie...

EMOŢII CUANTICE

Prin braţe îmi pulsează ritmic secunde,

Cu întreg universul eu timpul măsor

În spaţii deschise şi-n colţuri cu umbre,

Un gând de la tine se preface în dor.

Prin tâmple-mi zvâcnesc sacadat anotimpuri,

Cu întreg universul şi spaţiul comprim

În zile cu aripi şi nopţi fără scuturi

Şi-atunci dorul tău se preface în spin.

Prin sufletu-mi curg în cascadă cuvinte,

Cu întreg universul lumină gândesc,

Plutesc între sfere de timp şi de spaţiu

Dorul tău, spinul meu şi-un timid”te iubesc”!

     

UN MOŞNEAG ŞI-UN NOR CA FLOAREA DE RĂSUR

Mai pe seară, cic' odată, cum şedea gândind la vreme,

Un copil ciudat întrebă moşul cu somnul în gene,

Să îi spună-aşa... cum este când norii se veselesc,

Nu cumva de bucurie norii aştia se-nroşesc?

Moşul se miră o ţâră de asemenea-ntrebare,

Năzdrăvan nepotul ista, iaca-l puse la-ncercare,

Căci prin minte nu-i trecuse niciodată pân-atunci

Nor trandafiriu ca floarea de răsur de peste lunci!

Dând din cap şi scuturându-şi gândurile de prin plete,

Dezmorţindu-şi trupul parcă dintr-un somn fără pereche,

Zise-ncet, ca pentru el, cu-o şăgalnică privire,

Măi, nepoate, te poftesc să îţi vii pe loc în fire!

RUGĂCIUNE

Îngere cu ochi de miere

Şi cu crini în obrăjori,

Cu-aripioare de zăpadă

Şi cu zâmbetul în nori,

Hai, să fim din nou prieteni

Pe-o frunză de curcubeu,

Eu să-ţi dau puţinel verde,

Tu, un pic din raiul tău!

2006

   

 

STRĂINII ÎN NOAPTE SĂRBĂTORESC ZIUA PIERSICULUI

"STRĂINI ÎN NOAPTE"VOM VENI LA TINE
CU GÂNDURI PROFEŢIND A NEMURIRE,
CU GALBENI TRANDAFIRI LA BUTONIERE,
SĂ ÎŢI URĂM MULŢI ANI, FLORINE!






 

POMUL FĂRĂ NUME

HAIKU 


Neclintit de alb,

Copac traumatizat,

Ninge cu iertări.

Timpul doarme dus,

Lângă rana pomului,

Corbii la apus.


Ce-a fost a trecut,

Vâscul nu se lasă smuls

Din pomul-înger...

ORIGAMI CU GÂNDURI

Cocorii erau gata, mai albi ca zăpada. O mie de păsări de hârtie peste care îşi suflase bucuria lăuntrică şi pe care degetele sale îi înaripase cu iubire. Acum trebuia să îi slobozească cu puterea înmiită a unui gând, să îl ajungă pe el, cel nevăzut, şi să îl cuprindă cu pacea lumii. Binecuvântă plecarea lor şi văzu stolul de cocori înălţându-se, ridicând cerul şi închipuind o mie de îngeri albi, care îşi acopereau chipurile cu aripile, lăsând privirii nişte uriaşi nori de vreme bună.

Tăriile cerului se descreţiră când norii albi se făcură una cu nemărginirea timpului, iar soarele se arătă în brumar cu fervoarea strălucitoare din mai.

Ea se dădu drumului, părăsind aglomeraţia oraşului. De o parte şi de alta a şoselei mijise grâul de toamnă. După câţiva zeci de kilometri, pe o brazdă înverzită văzu o pereche de porumbei albi. Semn că gândul lui îl găsise pe al ei.