Când începuse să scapete soarele, traversând străduța dinspre Novotel către fostul Palat al Telefoanelor, pentru o fracțiune de secundă mi-am intersectat privirea cu pietonul care traversa în sens invers. Semăna izbitor cu Rutger Hauer, numai că în ochii domnului care traversa nu am regăsit nici cerul ca o calcedonie, nici ghețarii vreunuia din poli. Părea desprins dintr-un album fotografic alb-negru. Cumva știu că mi-a citit gândul. Acum câteva momente am citit știrea atașată. Și de această dată, privind această fotografie, am derulat întâmplările timpului meu înapoi. Mi-ar fi plăcut să nu se fi întâmplat linear ... Să fi fost ca și cum un lup s-ar fi oglindit în ochii unui șoim preț de un zâmbet!
29.07.2019
No comments:
Post a Comment