Astă seară avem
răbdare la capac,
În loc de bere
luăm de coarne un țap,
Apoi tragem
ceasul din perete de limbă
Și, în fine, ne
uităm în oglindă.
Zău că ni s-a
suit timpul la cap,
Tot spațiul l-am
înghesuit în dulap
Și-am uitat să
îmi iau din buzunar
Biletul de la
tine cu”dar”...
Îmi zici că mă
poți iubi tăinuit,
Dar să-ți dau
inima mea, să fim chit,
Să împărțim
răbdările la capac
Și toate anotimpurile
într-un cerdac.
Acum că toamna
s-a dat peste cap
Cu dâre ruginite
în câte-un copac,
Iar ploile și-au zângănit
armurile de metal,
Arată-te ca să
mergem la bal.
Vom merge cu
mască și fără mască,
O să purtăm pe
rând un coif și o cască,
Sufletele se vor
înlănțui strâns
Și-ntre noi nu va
fi nici un plâns.
