La ușa casei cu poeme
Ai prins curaj și ai bătut –
Unde-i poetul de serviciu,
De ce nu a mai scris de mult?
A, uite-i pana pregătită,
În călimară e cerneală,
Hârtia e mototolită,
Cu-o rimă surdă și banală.
Lângă fereatră, înflorite,
Privind cum iarna-și face loc,
Zambilele sulemenite,
Narcișii-n număr cu noroc.
Poetul stă cu capu-n nori
Gândind la rece printre astre
Să scoată din cuvânt comori
Când ninge cu zăpezi albastre.
Ca să prefacă lumea ta
Și în a lui să te aducă
A prins din zbor măcar o stea
Și te-a iubit ca o nălucă.
Poetul sufletul şi-a pus
Pe albul foii de hârtie,
Când nu l-ai înţeles a plâns,
Dar asta nu ţi-a spus-o ţie.
A luat aminte şi-a tăcut
Şi din nemărginita-i pace
O primăvară s-a născut,
Ca visul care se întoarce.
