O singură iubire, ca un cocor care caută aceeaşi primăvară în fiecare an și o găsește împodobită cu alte flori... Despicând zările, cântecul lui o poartă acolo unde nu o poate gândi vreo minte omenească, trece pragurile cerurilor și se coboară cu tot ce a fost dăruită, ca o parabolă a țipătului care se eliberează din ninsori.
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Dimineaţa iau un gând Îl frământ într-un cuvânt Şi-l amestec cu albastru Să se fac-un cal măiastru, Şi-i dau drumul...
-
E ca și cum ai survola în bezna nopții, peste ape, Ducând cu mintea forme-gând, în care sunt turnate fapte, E ca și cum ai scormoni adân...