O singură iubire, ca un cocor care caută aceeaşi primăvară în fiecare an și o găsește împodobită cu alte flori... Despicând zările, cântecul lui o poartă acolo unde nu o poate gândi vreo minte omenească, trece pragurile cerurilor și se coboară cu tot ce a fost dăruită, ca o parabolă a țipătului care se eliberează din ninsori.
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
UN SUSPIN METALIC E toamnă. Mai toamnă ca altădată. Acum i-acum, se culeg roadele. Pentru prima dată se gândi la ce adună...
-
În liniștea de indigo Un gând de-al tău s-a prefăcut În trandafir smuls din zăpezi, Ca-n vremurile de-nceput, Când ziua nu ...
