O singură iubire, ca un cocor care caută aceeaşi primăvară în fiecare an și o găsește împodobită cu alte flori... Despicând zările, cântecul lui o poartă acolo unde nu o poate gândi vreo minte omenească, trece pragurile cerurilor și se coboară cu tot ce a fost dăruită, ca o parabolă a țipătului care se eliberează din ninsori.
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...

-
Zeci de gânduri adunate pe un portativ de flori Mângâind dintr-o măsură struna magicei viori, Răsunară clar în noapte, după cornul unei ...
-
Cu floarea gândului la ureche, Mă las pictată închipuirii tale, Ca-n pânzele cu-argintărie veche, Cum umbrele cobo...
-
De azi am viitorul pe mine și în față sunt chiar eu! Cine face ca mine, ca mine să pățească! Am zis