O singură iubire, ca un cocor care caută aceeaşi primăvară în fiecare an și o găsește împodobită cu alte flori... Despicând zările, cântecul lui o poartă acolo unde nu o poate gândi vreo minte omenească, trece pragurile cerurilor și se coboară cu tot ce a fost dăruită, ca o parabolă a țipătului care se eliberează din ninsori.
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Un pumn de tină vrând să fie mai om ca oamenii de rând S-a dat pe mâna unui faur să-l modeleze din pământ, Apoi a ars în foc și-n pară c...
-
Buchetul de mărgăritari El pare profund când tace sau nu poate să audă nimic.Azi s-a îndoit de el şi a fugit de ea, aruncâ...
-
Când se cuibăresc în același gând lebedele-pereche cineva a primit cheia vorbelor care împrăștie lumina.