DIN BUCHETUL CU FLORI DE SARE

PRIMA FLOARE

Îmi cer iertare că nu ne-am cunoscut, Că doar atunci am fi avut de împărțit Păreri, un zâmbet cald sau unul zgribulit, Și, cine știe oare, dacă ne-am fi plăcut!? Să-ți ceri iertare c-ai lăsat fără răspuns Răvașe care ca o mie de cocori, 'Ți-umpleau fără de veste cutia cu scrisori, Ar fi așa, dac’adevărul tău n-ar fi ascuns - Dacă în schimb ai dat o mie-a ta De albi cocori ca notele întregi Și-apoi făcându-te că nu-nțelegi Ai fi legat tot zborul lor de catifea... Altmintrelea, iertarea trebuie lăsată Pe creanga înflorită, în primăvara toată, Iar noi s-o-nsuflețim făcând privirea roată, Căci vara e pe-aproape înc’o dată...