Și dacă vor fi fiind un stol de paseri singuratice gândurile mele, unde ar trebui să ierneze? Unde să mi le pun la adăpost? Atunci ai apărut dumneata și mi-ai spus că ai loc suficient. Ziceai că ai un anotimp cu maci pe care îl ții doar pentru sufletul tău. Dacă-i așa, de ce să nu mi le trimit la tine? Totuși, care-i târgul? Sau cum aş putea să mă revanșez? Cum aș putea să stau în proza ta pe degeaba? Mi-ai spus să nu îmi fac probleme, doar de atâta timp mi te pitești în vers. Te-am privit cu luare aminte... Dacă asta nu e iubire, e proză poetică...
