Azi ne-am plimbat prin București
Privind la timpuri de-altădată
Și pașii noștri de atunci
Strigau striviți pe strada largă.
Te întâlnem, treceai ades
Purtând la butonieră-o floare,
Din ochi mă salutai discret
Fără să știi cine sunt oare.
Ai mers încet, ca niciodată,
Când n-am venit pe strada noastră
De parcă te-aș fi părăsit,
Eu te priveam de la fereastră!
La colțul străzii te-ntorceai
Cumva de undeva să ies,
Că mă iubeai și te iubeam
Doar într-o zi am înțeles.
Din toate câte or fi fost,
Doar sufletul azi se-nfioară
Și-o picătură de iubire
Când lăcrimează o vioară.
