Am o samă de cuvinte
Strâns ținute-ntr-un căuș,
Le-aș schimba fără zăbavă
Pe o scripcă și-un arcuș.
Și-aș cânta ca să se-auză
Unde nici nu te aștepti,
Până-n cerurile-nalte
Locuite de poeți.
Și din tihna lor cerească
Pentru-o clipă i-aș trezi,
Să mă-nvețe cum albastrul
Se preface-n poezii.
Este-o muzică a firii
Vorba spusă cu blândețe,
Cum poemul smuls din nouri
A sferei muzică este.
Într-o sferă de lumină
Este-o dragoste sublimă,
În care-amândoi demult
Am închis un legământ.
Ai jurat ca să mă chemi
Peste timpuri, peste vremi,
Aprinzând o stea măiastră,
Stând în lumea ta albastră.
Am jurat să te găsesc
Și, nu cumva să greșesc,
Să las sufletul s-aleagă
Urma ta în lumea largă.
Cînd sorocul s-a-mplinit,
M-am oprit și te-ai oprit,
Eu c-un vers, tu c-o vioară,
Nu mă vezi și mă chemi iară…
