Piatra unghiulară

Mai întâi să ai ochi să mă vezi...
Am urcat munţii din inima ta să pot să te ajung. Mai aveam un pas şi te-am găsit plecat.Am stat locului şi m-am făcut piatră unghiulară.Din tăcerea mea au crescut aripi pe care le-am pus sufletului cuibărit în piatră. Cum o fi mai bine, să zbor în căutarea ta sau să te aştept? Până să apuc să răspund te-am întrezărit. Veneai. Să rămân piatră unghiulară sau să te strig?Mai întâi să ai ochi să mă vezi...

Macii nu sunt singuratici
Ai ajuns lângă mine. Am deschis larg aripile aşteptând a chemare. N-am strigat să nu te sperii. Te-ai apropiat şi mai mult în anotimpul cu maci. Un înger trimis de mine ţi-a şoptit la ureche că macii nu sunt singuratici.

Spune ceva
Piatra unghiulară a strălucit cu tăria soarelui de vară, mângâiată de aripi de lumină.
"...macii nu sunt singuratici..."
Evrika!Toată viaţa ai căutat o piatră unghiulară. M-am rostogolit şi am ieşit din piatră în faţa ta. Sufletul mi-a luat-o înainte cu un pas şi ţi s-a aşezat în palme.
"...macii nu sunt singuratici...".

Ce-ar fi dacă nu te-ai ascunde după nor?
Pleoapa ţi se arcuieşte ca un pod peste o lacrimă pe care trece lin lebăda albă în căutarea perechii. Gândurile tale trec în galop ca inorogii fugind să prindă luna plină. Sunt lângă tine. Piatră unghiulară zvârlită în zborul după soare.Îţi văd ezitările şi clipa de zbor. Ce-ar fi dacă nu te-ai ascunde după nor?
Macii se eliberează din strânsoare în zori.

Aşteptare
Am găsit cheia cu care deschid vara cu maci. Te aştept.
Altfel nu ştiu să te găsesc.

25.05.2010