Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.
Când a vieţii roată trece îngânarea dintre zile
Rostuind pe tâmpla vremii, din vechime, raiurile,
Din ceruri, cu-aripi de îngeri, se arată în eter
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.
Şi când magii se adună pe pieptişul dalbei luni
Pentru a-nflori-ntre stele lumina din alte lumi,
Prin al nopţii magic prag se dezleagă un mister:
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer.
Şi prin toată lumea mare gândul trece ca un vis
Aducător de speranţă, în psalmi ca să fie scris,
Ca-n cuvânt să se-ntrupeze şi peste deşertăciuni,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni.
Ca o floare-de-lumină se transmută între nouri
Brâul de culori divine contopind mii de ecouri,
Condensându-se în piramida de idei şi de minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.
21.06.2009
