FARMEC DE MAI

Între stele-am să te chem

Ca să îmi vorbești doar mie,

Din cuvinte să-mpletești

Norii într-o poezie.

Dintr-un vers să faci ninsoare,

Dintr-un altul,  flori de mai,

Ochii mei să-i întâlnești

Zâmbind dup'un evantai.

Timpul tău atunci să șadă

Nemișcat în timpul meu,

Să îmi spui că altădată

N-ai să fugi din gândul meu.

DESPRE CUVINTE

Cuvintele așternute pe hârtie

Sunt ca pietrele munților –

Hotărnicesc veșnicie.

DESPRE VERS

Versul este o înlănțuire a unor cuvinte care au atins starea de grație a sentimentului.

25 iulie 2012

PURTĂM ÎN OCHI RĂSĂRITUL

Mintea mea te-a căutat

Printre numere și stele,

Te-am găsit atunci, demult,

Pe calea inimii mele.

Vorba ta n-am înțeles-o

Decât după ce-ai plecat,

Nu știam că mă chemasei

În albastrul tău înalt.

Doar mă pomenisem sus

De îngeri călăuzită,

Ți-am dat floarea-de-lumină

Și-am privit în gol uimită.

Am venit în calea ta,

Ochii ni s-au întâlnit,

De-astă dată mintea ta

Amintiri nu a găsit.

Am pus vorbe între noi,

Iar apoi am pus tăcere,

Gândurile ne adună

Pe cărări deschise-n stele.

Din cuvinte în cuvinte

Calea ta am căutat-o,

De găsit, te întâlneam

Unde vorba mi-am lăsat-o.

Mintea, inima și ochii

Ne duc în același loc,

Unde ai lăsat ascunsă

O dorință c-un soroc.

Este ca o încercare

S-ajung la inima ta,

Dacă înțeleg ce semne

Ai pus înaintea mea.

Avem o dragoste veche

Pusă-n inimi care ard,

Purtăm în ochi răsăritul,

Iar în palme flori de jad.

ȚI-AȘ FI DAT STEAUA POLARĂ

Dacă mintea fantazează

Dincolo de nori cuantici

Dai peste trecutu-ți antic

Și esți nebun pentru alții.

Dacă două minți o fac

Și trec peste timp și spații

În iubire se-ntâlnesc

Peste marea de negații.

Mie-așa mi s-a părut

C-am urcat în interspații,

Marea ta m-a coborât

Între pământești vibrații.

Dacă pe o cărăruie

M-așteptai în constelații

Ți-aș fi dat Steaua Polară

Și sărutul unei Grații.

Poate n-ai spus adevărul

Și cu mine te-ai jucat,

Poate nu-i de vină marea

Pe care m-am supărat...


25 aprilie 2014

UN ÎNGER TRIMIS DE MINE

Uite-un înger pitulat

Dup-o carte, pe un raft,

Este-un înger dintr-ai mei

Venit după ochii tăi!

Pe furiș el te privește,

Dacă tu zâmbești,zâmbește,

Când te-ncearcă îndoiala

Îngerul uită sfiala;

Vine chiar în fața ta,

Alungă umbra cea grea,

Și strigă îngerii tăi

Să-ți aducă gânduri noi!

Uite-așa începe jocul,

Îngerii întorc norocul,

Zâmbești iar și râsu-ți vine

C-un înger trimis de mine.

POVESTEA DIN CARUL MARE

O poveste cu noi doi

Plimbă norii ziua toată,

Carul n-are patru boi,

Poate a avut odată!

Gândul tău îmi stă pe umăr

Mititel și nevăzut,

Carul n-are patru boi,

Poate-odată a avut!

Și îmi spune numai mie

Cu glas ca de băietan:

Carul n-are patru roți,

Poate a avut mai an!

Tu șezi mândru lângă mine,

Parcă nici că m-ai văzut,

Carul n-are patru roți,

Poate mai an a avut!

Eu ascult cum e tăcerea

Ca să văd de unde-ți vine,

Carul n-are patru locuri,

Suntem doar tu și cu mine!

Și atunci, fără de veste,

Mă săruți c-așa îți vine,

Carul n-are patru locuri,

Suntem doar eu și cu tine.