Senryū

Aștept statornic

Să ne-aducă la un loc

Prima zăpadă.

NEUITAREA

 Haiku

Nu se mai uită

Ochii care se privesc

Lângă fântână.

HaiKu*

Cel ales vestit -
Peste piatră a pășit -
Cel dintâi venit...

cine-i alesul***

Avem nevoie de-un arcaș să nimerească de îndată

Pe cineva din ăi' de sus, nu cu-o săgeată, cu-o mușcată!

Ținta nu e de cucerit, ci  doar așa se năzuiește,

Nu avem timp de prăpădit, că balta cică are pește.

Acum e-acum, cine-i alesul, că n-o fi cin’ s-o nimeri,

Băieți de-oraș, Boieri simpatici sau Serioși cu Pălării,

Studenți pletoși, Haiduci versați sau Scriitori neconsacrați,

Artiști de geniu sau Poeți ce-s cumpărați de Împărați?

Sau să-i luăm pe toți la rând și fiecare în cătare

Să-i stea arcașului un timp, zău,  lista asta e cam mare!

Noiembrie, mai sunt mușcate și timpu-i bun pentru ochit,

Dar ne presează iarna, frate, și treaba asta-i de gândit.

Diseară, uite, chiar diseară, avem un Domn, e programat,

Nu i s-a întâmplat demult, dar sunt ușor cam derutat,

Că cică l-a călcat un Lotru pentr-o Răpire din Serai

Și a plecat luând cu totul o Frumusețe și mulți Cai,

Sau doar așa mi s-a părut și ăștia erau înțeleși,

Mă uit la ei, mă uit la tine, de, par a fi Oameni Aleși...

Te iau de mână și te-ntreb cine dă plata la arcaș,

De nu știi prețul dă o raită pe la Băieții de oraș.

În fine, una-alta zic, unde-i arcașul căutat?

Să nu cumva să-mi spui acum că ăștia pe-ăla l-au vânat?

Nu contenești să mă uimești, așa ceva n-am auzit,

Ca-n loc de răni o lume-ntreagă n-a înlemnit, ci a ... zâmbit!

Majuscule n-am folosit pentru arcașul dumitale,

Profesore, nu mă certa, că personaju-i oarecare***,

Și ți-aș mai spune un secret, dar s-a-nserat și nu am pâine,

Mă duc la mall la târguieli, dar ne putem vedea și mâine.

TIGRIS ARCHER

Haïku 111

Comme de l’eau qui coule,

Tellement vite je retourne là –

Rapide comme une flèche.

TIGRIS ARCHER

Haiku 111

Like flowing water,

So quickly I’m coming back –

Fast like an arrow.

Вахтанг Кикабидзе - Грузинская песня (Булат Окуджава)

Tăria unui neam stă în forța amintirilor sale. Este ca un vin vechi care se înnobilează o dată cu trecerea timpului. Fericiți cei care apucă acele vremuri când tradiția trece în legendă!

aprilie 2017