DESPRE IDEE

Jocul ideilor este un joc al ielelor, fie înseninează cerul, fie îl coboară frizând ridicolul. 

CEAI DE ASTRU

Luna plină-i o tipsie pe care-ţi aşez în dar
Mărţişorul meu de suflet prins de un mărgăritar,
Poleit cu praf de stele şi adus cu Carul Mare
Tras de inorogi din basme, de la mare depărtare.

Mâni în zori de zi te scoală şi ia darul din fereastră,
Prinde-l la o butonieră, floarea aşeaz-o-ntr-o glastră,
Iar din ceaşca cât căuşul bea un ceai de lună nouă
Aşteptându-mă pe mine s-aduc ceainicul cu rouă.

Şi-am să vin în faptul zilei cu un fir de iasomie,
Ca să-mi spui că îţi sunt dragă viaţa-ntregă numai ţie,
Şi-om pune la foc de suflet ceainicul cu rouă, albastru,
Şi-om bea ceaiul cel mai tare, din scânteia unui astru.

01.03.2010

POEM CU SEMN DE CARTE

”PÂNĂ CÂND NE VOM REVEDEA”

Dintre file adormite a căzut un semn de carte,

Înțelept ca un oracol, cu margini întunecate,

Pân’și timpul prăvălise în trecutul prăfuit,

Păstrând doar secunda fetei cu gândul la un iubit.

Va fi fost în alte vremuri o poveste de iubire,

Cu răvașe scrise-n taină, cu sfială și uimire,

Netrimise niciodată, ferecate-ntr-un sertar,

Date amintirii-amare și-unui oftat în zadar.

A rămas din toate-acestea semnul ăsta din hârtie

Mut, subțire, 'ngălbenit, parfumat cu iasomie,

Scris cu tocul, cu migală și dantele din cerneală,

Doar c-un vers din univers, dincolo de-o bănuială.

Și-au trecut de-atuncea anii, seculii cu ierni geroase,

Și din carte-n carte semnul a ajuns pe mâini frumoase,

La un iarmaroc cu lucruri aduse din mahala,

Când sorții îi întâlniră pe un el și pe o ea.

Amândoi se aplecară să rădice semnul cărții,

Mâinile se-mpreunară poate dintr-o voie-a sorții,

Tresărind el se retrase și-și văzu de al său drum,

Ea zâmbi privind în urmă-i, nu știi cine sunt acum...

O STEA ȚI-A LĂSAT UN DOR

Astă noapte-ncetișor

O stea ți-a lăsat un dor

Să îl pui lâng-o sulfină

Ca să prindă rădăcină.

Și când dorul o-nflori

Floarea să o dai mândrii

Și să-i spui s-o puie bine

Să nu te uite pe tine.

Dacă dorul e pus sus

S-o gândi pân’la apus,

Dacă-i pus lâng-o sulfină,

Vezi că prinde rădăcină!

Floarea rară-a dorului

Nu poți să o dai oricui,

Că trebuie pusă bine

Să nu te uite pe tine.

Dorul ăsta n-are spin

Pentru inimă nu-i chin,

Din sulfină-a luat iubirea

Ca să îndulcească firea.

DESPRE IUBIRE

Iubirea ca și vârstele omului are anotimpuri. Primăvara este iute și se scutură fără veste, vara se aprinde ca focul și pârjolește, toamna este răbdătoare și statornică, iar iarna are sărbători!

DESPRE TĂCERE

Tăcerile sunt jilțurile pe care se așează adevărurile sufletului.

FELICITARE DE DECEMBRIE

R

E N

B La A

I Mulţi L

V Ani !!!!! 2012 A

E suficient s-o citeşti cu tâlc!

Nu aduce critici unei rime-fulg:

Î n e a d e t u c r e z i ! ! !

B U N I ÎŢI VOR F I A N I I

Ea ninge în gânduri speranţe-zăpezi

De-i privi atent, fără multă grabă,

Iar când rima-fulg ţi-a căzut în palmă,

R â z i când r â n d u r i l e îmi c i t e ş t i!

Am trimis în luna lui D E C E M B R E

R I M E - F U L G I P R I E T E N E Ş T I

U N D E V A ÎN D E P Ă R T A R E

Bucureşti 

18.12.2013

VERBINESCU

                                                                        

Am născocit această felicitare la 20/21 decembrie 1996 şi am expediat-o în Bihor.
Se citeşte de jos în sus, dar merge şi invers,"se verifică"beteala şi, dacă se respectă "instrucţiunile", se ajunge la "un pui de ren", tras de corniţe "dintr-o h(v)ibernala"...cu"V"de la Veronica...
De atunci,în fiecare an ţin să o dau mai departe, căci brăduţul acesta este magic.

SĂRBĂTORI FERICITE, ORIUNDE V-AŢI AFLA!