Astă noapte-ncetișor
O stea ți-a lăsat un dor
Să îl pui lâng-o sulfină
Ca să prindă rădăcină.
Și când dorul o-nflori
Floarea să o dai mândrii
Și să-i spui s-o puie bine
Să nu te uite pe tine.
Dacă dorul e pus sus
S-o gândi pân’la apus,
Dacă-i pus lâng-o sulfină,
Vezi că prinde rădăcină!
Floarea rară-a dorului
Nu poți să o dai oricui,
Că trebuie pusă bine
Să nu te uite pe tine.
Dorul ăsta n-are spin
Pentru inimă nu-i chin,
Din sulfină-a luat iubirea
Ca să îndulcească firea.
