Cum mergeam eu pe cărare,
Zice frate-meu mai mare:
”Mi se pare că ești floare!”
Îl privii cu luare-aminte,
Mă gândii dacă nu minte
Și-i făcui dreptatea lui,
Nu sunt floarea orișicui,
Cunosc graiul cucului,
Sunt floarea haiducului,
Îi țiu gândul la moșie
Când umblă de haiducie.
Ziua floare, dup’ amiaz’
Zgripțorul din mine-i treaz,
Sorb din soare ploi de aur,
În haiduc scol un balaur,
Calul jar atunci mănâncă
Și-o pornim cu toți pe luncă,
Hăulind încetișor –
Port la inimă un dor!
Iau pistolul din chimir
Și pușc răutatea-n mir
Și cum sufletu-mi frământ
Adun norii de pe câmp
Să pornească ploile
Să spele nevoile,
D-aia frate-meu mai mare
Mă privi ca pe o floare,
Dar nu-s floarea orișicui,
Cunosc graiul cucului,
Sunt floarea haiducului,
Îi țiu gândul la moșie
Când umblă de haiducie.
Ziua floare, dup’ amiaz’
Zgripțorul din mine-i treaz,
Sorb din soare ploi de aur,
În haiduc scol un balaur,
Calul jar atunci mănâncă
Și-o pornim cu toți pe luncă,
Hăulind încetișor –
Port la inimă un dor!
No comments:
Post a Comment