Îngerul își ridică trompeta și suflă preț de o clipă celestă cât să se pătrundă de veșnicie cântecul său revărsat asupra pământenilor. Se dezlegară băierile cerului și se însemnă iarna pe acoperișurile caselor, prin grădini și mai ales în sufletele oamenilor, ca o sărbătoare așteptată. Cu fiecare fulg se topi o amintire și toți laolaltă se așternură ca o potecă neîncepută, pe care pașii noștri începură să se caute unii pe alții, fără cuvinte și fără încetare, dezghețând tăcerile. Nu mai este mult până la primăvară.
1/24/17
1/22/17
FLORI DE HIACINT
Mâna nopţii se întinde către zorii de argint,
Singur doar un înger râde din vitraliul aurit
Înflorind tiptil în glastre florile de hiacint.
Altă zi îşi pune straiul vălurit de avatare,
Soarele se rotunjeşte după melcii din răzoare,
Singur doar un înger râde din vitraliul aurit,
Pustnicul se-nveseleşte privind la un hiacint.
noiembrie 2010
1/1/17
Subscribe to:
Posts (Atom)
FĂRĂ DISCUȚII
-Ne trebuie un profesor la Școala de Arte. -Directore, sunt avu ț i în vedere ș i ăia care ș tiu carte? -Ah, pe dumneata te cunosc, ai t...
-
Un pumn de tină vrând să fie mai om ca oamenii de rând S-a dat pe mâna unui faur să-l modeleze din pământ, Apoi a ars în foc și-n pară c...
-
Buchetul de mărgăritari El pare profund când tace sau nu poate să audă nimic.Azi s-a îndoit de el şi a fugit de ea, aruncâ...
-
Când se cuibăresc în același gând lebedele-pereche cineva a primit cheia vorbelor care împrăștie lumina.