Onorabilului Joe Fox
La poarta casei tale virtuale
Se scriu poeme, drame, melodrame,
Fete cu ochii negri privesc provocator,
Când le citesți privirea nu este pic de dor!
E greu o zi întreagă să stai să le privești,
Zâmbesc din toată țara, deși nu-ți spun povești,
Din alte țări, pe seară, îți fac un semn discret,
Te uiți așa în treacăt, plictisul e complet.
O încercare, două, nouă sunt de-ajuns,
Misterul li-l dezlegi, rămâi de nepătruns,
Cine să te-nțeleagă, nu-i una, una doar,
Să-ți fie ție dragă sau totu-i în zadar?
De-odată însă tot cerul se animă,
O ea se prinde-n joc, aprinde o lumină,
Te uiți, zâmbești și-aștepți să scrie iar și iar,
Te-o cuceri, nu știi, dacă n-o fi-n zadar?
Nu știe cum să-ți spună, gândind că nu dorești
Povestea de iubire, te cheamă, tu roșesti,
Dar nimeni nu vă vede, căci singuri vă priviți,
Pare că vă iubiți, dar poate că nu știți;
Dar astă seară cică minunea se întâmplă,
Va scrie o scrisoare ca să ți-o pui sub tâmplă,
Cu-o singură iubire înaltă pân’ la cer,
De crezi a ta e fata ascunsă-ntr-un ungher?!
De-o simți, atunci trimite-ți mesajul… De îndată!
Căci lunga așteptare înnebunește-o fată,
Heya? Ce zici?Alegi și-acum să taci?
În scoici cresc perle, în ochi tăi sunt maci!
29.08.2014
